Apicultura traditionala

  • Pe parcursul intregii sale existente, omul a vanat cuiburile de albine salbatice si le-a luat mierea. Apicultorii au folosit stupii si au recoltat miere de la ei cu cel putin 4500 de ani in urma.

Albinele salbatice

  • Se presupune ca primii oameni au luat miere de la albine din cuiburile construite in copaci sau in alte locuri. Colectarea de miere din cuiburi salbatice se efectueaza pana in prezent, cu exceptia regiunilor unde a fost inlocuita total de apicultura. Erau vanate cuiburile de albine melifere (Apis) si speciile mari de albine care nu inteapa (Meliponinae). Nu numai omul a fost un vanator al cuiburilor de albine, ci si unele mamifere ca cimpanzeii care au fost observati folosindu-si mainile sau bete pe care le introduceau in cuib pentru a le scoate unse cu miere.
  • Cea mai veche dovada arheologica asupra vanatului albinelor melifere (Apis mellifera) este un desen de pe o piatra din epoca mezolitica care a fost gasit in estul Spaniei si dateaza din perioada 6000 i. Hr. in acea perioada, nu la mult timp dupa ultima Era glaciara care a avut loc la circa 9000 i. Hr., se presupune ca in regiune a existat un climat optim. Desenul fost folosit ca simbol al celui de-al 18-lea Congres International de Apicultura de la Madrid din 1961 si a aparut in numeroase reviste si carti apicole. Persoana reprezentata, in general considerata a fi o femeie, ia miere dintr-o grota situata in fata unei stanci. Nu exista dovezi asupra existentei unei surse de fum sau a unei imbracaminti de protectie.
  • Alte picturi pe stanca realizate inaintea erei noastre in India si Africa de Sud arata fapul ca vanatoarea de miere sau chiar apicultura a fost o activitate organizata care implica alcatuirea de echipe de barbati si femei.
  • In Africa de Sud si Zimbabwe existau albine Apis mellifera, iar intr-o pictura descoperita in Zimbabwe se distinge faptul ca fumul era deja folosit. In Asia existau albine Apis dorsata ale caror cuiburi au fost descrise intr-o pictura indiana post-mezolitica, descoperita in 1984.

Apicultura traditionala (stupul fix)

Stupii orizontali

  • Inainte ca apicultura in paduri sa fie practicata, prin anii 2500 i.Hr., in Egiptul Antic se practica o apicultura avansata. Primele reprezentari dateaza din 2450 i.Hr. si apar intr-o scena care a format o parte a unui basorelief al unui templu al soarelui, de langa Nilul inferior. Cele mai bune dovezi ale existentei apiculturii in lumea antica, provin din mormintele egiptene. Exista scene, putine la numar, in care pot fi observate mierea din faguri si stupii, care documenteaza ce s-a intamplat in acele timpuri. Stupii egipteni folositi cu cateva mii de ani in urma erau cilindrici si nu difereau foarte mult de cei gasiti in tinuturi mai izolate ale tarii, in zilele noastre.
  • Cele mai recente dovezi scrise despre apicultura cu stupi dateaza din perioada 1500 i. Hr., iar cateva dintre ele au fost ilustrate de Neufeld, E. (1979) in lucrarea Apiculture in ancient Palestine (early and middle Iron Age) within the framework of the ancient Near East. Ele formeaza o parte a unui cod de legi hittite, inscriptionate pe tablite de lut gasite in campia Anatoliei, la 1000 de km de nordul Egiptului. Legile reglementau amenzile care trebuiau platite de un hot care fura stupi goi sau ocupati. Stupii traditionali utilizati in prezent in Anatolia sunt inca cilindri orizontali.
  • Dupa ce imperiul egiptean a intrat in declin, imperiul grecesc a devenit o mare putere. Pentru egipteni apicultura reprezenta o arta importanta si sofisticata, iar grecii i-au adus putine schimbari. Stupii erau orizontali, alungiti si aproximativ cilindrici. Erau facuti din lut, lemn, nuiele si arbore de pluta. Aristotel (384 -322 i. Hr.), unul din cei mai importanti filosofi ai Greciei Antice, nu s-a preocupat foarte mult de de studiul biologiei: el nu stia cum luau fiinta ouale intr-o familie de albine, si desi era constient ca trebuie sa existe un conducator, credea ca exista mai multe albine care depun oua.
  • Ele trebuie sau sa isi aduca puiet de undeva ... sau sa il genereze singure, sau sa aduca pe cineva (trantori) si sa genereze altele. Daca le genereaza trebuie sa fie cu sau fara copulatie: daca primele albine (lucratoare) pot fi generate dintr-o unire a albinelor, trantori din trantori si regi din regi sau toate celelalte pot fi generate din cele numite regi sau conducatori, sau din unirea trantorilor cu albinele (lucratoare), unii spun ca primele sunt masculi, iar ultimele sunt femele, in timp ce altii spun ca albinele sunt masculi si trantorii femele. El afirma ca o familie are probleme, daca exista prea multi sau prea putini conducatori.
  • Scriitorii romani Cato, Varro, Columella si Palladius cunosteau partea comerciala a afacerii. Romanii erau cei care supravegheau stupine comerciale in Spania. Din scrierile Romei Antice s-au pastrat mai multe dovezi despre apicultura de pe acele meleaguri.
    Exista descrieri clare ale celor noua materiale din care erau facuti stupii: lut, caramizi, balegar, busteni, scanduri din lemn, tulpini de fenicul, nuiele impletite, arbore de pluta, sau mica transparenta. Stupii erau orizontali si aveau dimensiunile de 30 X 30 X 90 cm.
  • In America Centrala, populatia maya practica in mod traditional apicultura, in stupi orizontali, cu albine care nu intepau, din specia Melipona beecheii. Sapaturile arheologice din 1970 au scos la iveala stupi folositi in urma cu cateva secole care se aseamana foarte mult cu cei folositi in prezent.

Stupii verticali

  • In nordul muntilor Alpi si in Caucaz erau utilizati busteni asezati vertical, in unele zone existand chiar si o usa laterala. Administrarea stupinei este mult mai restrictiva in cazul utilizarii stupilor verticali in comparatie cu stupii orizontali de la care mierea putea fi extrasa usor fara a fi nevoie ca albinele sa fie omorate. in cazul stupilor verticali care nu aveau prevazuta o usa laterala, albinele erau cel mai adesea omorate prin asfixiere sau prin afumare cu sulf. Apicultorii din Anglia erau sfatuiti sa ierneze stupi de greutate medie, iar mierea era recoltata de la stupii grei si de la cei usori. Metodele de extractie a mierii utilizate in jurul anului 1500 nu mai necesitau omorarea albinelor. Deasupra sau dedesubtul stupului se utiliza o extensie in care albinele adunau mierea sau in timpul culesului albinele erau dirijate inspre un alt stup in care colectau mierea.

Progresul stiintific

  • In perioada anlor 1600 - 1700 stiintele au cunoscut o dezvoltare considerabila, iar in domeniul apiculturii progresele au fost facute intre anii 1568 si 1792, in special in domeniul biologiei. in 1800 se cunosteau deja realitati de baza despre comportamenul, anatomia si fiziologia albinei europene, Apis mellifera. Substantele produse de albine erau diferentiate de cele colectate de ele: puietul si ceara erau produse in stup; nectarul, polenul si propolisul erau produse de plante si colectate de la ele de albine. Adesea cunostintele nu erau raspandite in afara Europei sau in afara locului unde erau descoperite, de aceea se intampla ca aceeasi descoperire sa fie facuta mai tarziu intr-o alta parte a lumii. in general noile cunostinte erau teoretice, iar dezvoltarea majora in apicultura practica a inceput in jurul anului 1850 in America de Nord.
Vanzare produse apicole

Miere, ceara, propolis

Telefon mobil
Orange: 0747.774.721
Vodafone: 0722.508.184