Recoltarea polenului

Recoltarea polenului este in prezent o preocupare rentabila si de aceea tot mai multi apicultori folosesc colectoarele de polen la stupii lor.

Albinele ce se intorc de la cimp sint obligate la intrarea in stup sa treaca prin asa numita placa activa (in general o placa de plastic), care are perforata cu diametrul de 5 mm. Placa poate fi si din plasa de sirma cu ochiuri de 5 mm. Incarcaturile de polen numite si granule sau ghemotoace, ce sint strinse in cosuletele tibiilor picioarelor posterioare, se desprind si cad intr-un sertaras (unde nu pot intra albinele), amplasat sub placa activa, de unde pot fi preluate de apicultor, conservate si folosite, fara a periclita dezvoltarea normala a familiei de albine.

Greutatea granulelor de polen transportate de catre albine variaza intre 5-7 mg, atingind chiar 15 mg. Diferentele in greutatea medie a granulelor sint datorate sursei polenifere precum si altor factori cum ar fi capacitatea diferita de transport a polenului de catre albine sau conditiile atmosferice variabile. Intre cantitatile de polen recoltate de familii asezate pe aceeasi vatra pot fi diferente importante.

Culoarea granulelor de polen din colector poate fi uniforma, atunci cind polenul este colectat de la o singura specie de planta sau poate fi policroma, avind doua sau chiar mai multe culori cind albinele colecteaza polen de la mai multe specii de plante.

Depozitarea de catre albine a polenului in stup

Intoarsa in stup, albina care a recoltat polen cauta o celula goala sau una cu polen in care mai este spatiu de depozitare.

Ea introduce picioarele posterioare in celula aleasa si granulele de polen sint desprinse de pe cosulete sau corbicule cu ajutorul picioarelor mijlocii. Lucratoarea este apoi urmata de o alta albina, in general mai tinara care preseaza polenul cu capul spre fundul celulei eliminindu-se aerul din masa acestuia. Acest polen inmagazinat in celule de catre albinele lucratoare, care a suferit modificari in timpul depozitarii este numit pastura. Intr-o celula pot fi depozitate aproape 150 mg polen. Deoarece in operatia de inmagazinare diferitele granule de polen sint amestecate, depozitele sint stratificate, ocupind numai 2/3 din volumul celulei si sint acoperite la suprafata (glazurate) cu miere, aceasta avind rol protector.

Factorii care influenteaza cantitatea de polen pe care o poate realiza apicultorul sint reprezentati de specia de planta ca sursa de polen, condi-tiile atmosferice, puterea familiilor de albine (cantitatea de puiet) si tipul de colector intrebuintat. Intr-un sezon favorabil si intr-o zona bogata de polen, productia medie atinge cca. 12 kg polen/familie, maximele variind intre 15 si 40 kg/familie. La noi sporul zilnic pe familia de albine este intre 0,5 si 1 kg, uneori chiar doua kg polen.

Deosebirile intre familiile de albine in privinta cantitatilor de polen colectate, se datoreaza unora din urmatoarele cauze:

  • diferente in privinta cantitatii de puiet si deci a necesarului de hrana
  • marimea familiei si cantitatea de polen depozitata anterior de catre familie
  • existenta unor surse bogate de nectar si de polen in apropierea vetrei stupinei
  • conformatia terenului si a microclimatului zonei

O vatra lipsita de cules de polen pe o raza de 400 m, priveaza albinele de substantele proteice atit de necesare.

Flora existentala un moment dat constituie un factor important pentru stimularea activitatii de colectare. In zonele tropicale, albinele colecteaza polen mai tot timpul anului. Albinele manifesta preferinte pentru diferite specii de polen deja folosite, dar in functie de disponibilitati, ele pot colecta chiar polenuri inferioare calitativ. Se cunosc purine plante de la care albinele colecteaza de obicei numai nectar (bumbac, mazariche, palamida) sau numai polen (alun, plop, mesteacan, porumb). La stabilirea vetrei stupinei, in vederea asigurarii resurselor de polen, trebuie sa ne asiguram ca pe o raza de 400 m in jurul stupilor din vatra respective, se gasesc plante vizitate de albine pentru polenul lor.

Principalele plante din flora tarii noastre al caror polen prezinta atractivitate pentru albine sunt :

  • Alunul februarie-martie
  • Zalogul martie-aprilie
  • Salcia capreasca martie-aprilie
  • Salcia alba apriiie-mai
  • Ciresul aprilie-mai
  • Visinul aprilie-mai
  • Marul aprilie-mai
  • Parul aprilie-mai
  • Porumbarul aprilie-mai
  • Corcodusui aprilie
  • Rapita de toamna aprilie-mai
  • Papadia aprilie-octombrie
  • Artarul tataresc mai-iunie
  • Macul rosu mai-iunie
  • Castanul salbatic mai-iunie
  • Mustarul alb mai-iunie
  • Rapita de vara mai-iunie
  • Sparceia mai-iulie
  • Facelia mai-octombrie
  • Trifoiui alb mai-octombrie
  • Salcimul mic (amorpha) iunie-iulie
  • Zmeurul iunie-iulie
  • Dovleacul iunie-iulie
  • Sulfina alba iunie-septembrie
  • Sburatoare iulie-august

Pajistile naturale, cringurile, unele plante entomofile cum sint culturile de castraveti, dovlecei, seminceri de leguminoase si o serie de plante entomofile ca : porumbul, sorgul, reprezinta resurse bogate de polen.

Temperatura este de asemenea un factor cfare influenteaza activitatile albinelor legate de cules. La temperaturi scazute (sub 10°C) albinele nici nu ies din stup. In zonele montane, albinele recolteaza polen cu preferinta la amiaza, in zonele mai calde din sudul tarii ele prefera sa recolteze polen dimineata si dupa amiaza. Daca ne gindim la umectarea de catre albine cu saliva si nectar a ghemotoacelor de polen, este usor sa ne explicam ca pe caldura mare ghemotoacele se aglufineaza mai greoi.

Luminozitatea mediului ambiant are un rol important. In zilele luminoase, albinele incep sa zboare la temperaturi mai scazute decit in zilele noroase.
Prezenta sau absenta puietului necapacit in familie, adica a puietului in crestere, influenteaza recolta de polen. Este indicat sa se monteze colectoare de polen numai la familiile puternice cu suficiente provizii de miere, care au mult puiet in crestere. Familiile orfane si fara puiet colecteaza doar mici cantitati de polen. Prezenta puietului necapacit, stimuieaza albinele culegatoare sa colecteze polen si aetivitatea de colectare a polenului variaza deci in functie de acftivitatea de crestere a puietului.

O familie cu o matca buna si cantitati considerable de puiet necapacit, este deci mult mai valoroasa pentru a fi folosita in actiunea de polenizare cu albine decit una cu putin puiet necapacit. Acest lucru poate constitui un indicator al valorii familiei pentru polenizare. Consumul de polen al unei familii de albine cu o populatie numeroasa poate atinge sau chiar depasi 50 kg/an. In general se admite ca pentru a creste 1 kg albina tinara, se consuma 1,5 kg polen.

Fiecare familie manifesta un comportament propriu fata de flora existenta in zona. Se cunoaste ca in domeniul ameliorarii albinelor s-au efectuat lucrari de selectie a albinelor prin care s-a urmarit accentuarea trasaturilor de a recolta polen cu preferinta de la o anumita planta (lucerna, trifoi etc.).

Nivelul activitatii albinelor si perioada cind ele descopera o sursa de polen joaca un rol important in colectarea polenului. Perioada din zi de colectare a polenului, variaza in functie de specia plantei si depinde in primul rind de momentul cind se deschid florile (dimineata sau dupa amiaza, unuele flori stau deschise.toata ziua). Intre activitatea maxima de colectare si dantitatea maxima de polen disponibil exista un decalaj de aproximativ doua ore, necesare brientarii si mobilizarii majoritatii albinelor culegatoare.

Starea fizica a grauncioarelor de polen, valoarea lor nutritiva (continutul de azot) si substantele chimice specifice din polen (unele componente volatile in functie de specie) servesc ca atractanti pentru albine. Valoarea biologica reprezinta de fapt gradul de folosire a proteinelor din hrana de catre organismul albinelor in vederea cresterii puietului, refacerii celulelor corpului si pentru activitatea secretorie. Valoarea biologica a polenului (gradul de utilizare a lui) este determinate de cantitatea si calitatea proteinelor pe care le contine, de felul si proportia aminoacizilor depinde capacitatea proteinei de a satisface cerintele organismului albinelor corelate cu diversele activitati vitale.

Continutul in proteina bruta a polenului variaza intre 13,5 pina la 41,9% la salcia capreasca. Cea mai mare parte a polenurilor folosite de albine au un continut de proteina cuprins intre 24 si 33%.
Anna Maurizzio clasifica polenurile astfel :

  • polenuri cu valoare biologica ridicata: salcia, castanul comesti-bil, cerealele, macul, trifoiul rosu si trifoiul alb. O. Wahl mai incadreaza la aceasta grupa: pomii fructiferi, rapita, castanul salbatic, ridichea sal-batica si muztarul de cimp ;
  • polenuri cu valoare mijlocie pina la relativ buna: floarea-soarelui, plopul, papadia si porumbul. O. Wahl mai incadreaza aici alunul, mesteacanul, fagul, stejarul, ulmul si artarul.
  • polenuri inferioare: alunul, arinul, mesteacanul, plopul de munte, pinul si bradul. Despre aceasta ultima categorie, O. Wahl afirma ca le grupeaza pe cele fara eficienta in cretterea albinelor, cum ar fi polenul de molid.

Prezenta proviziilor de hrana in stup (rezervele de miere sau hranirile cu sirop) influenteaza cresterea puietului si implicit colectarea polenului, care este de intensitate mai redusa atunci cind in stup se gasesc deja polen si substituenti de polen. Cresterea de puiet scade ca intensitate la familiile la care cantitatea de miere si polen este limitata. Acest lucru a fost observat la familiile la care nu s-au aplicat hraniri.

Toate acestea confirma afirmatia ca stimulentul pentru depunerea oualor de catre matca este mierea si nectarul, iar activitatea de colectare a polenului este corelata cu cantitatea de puiet necapacit existenta in familie si stimulata de aceasta. Prezenta in faguri a unor rezerve mari de pastura, frineaza colectarea polenului de catre familiile de albine.

Factorii enumerati influenteaza ciclul anual de recoltare a polenului de catre albine.

Pastrarea polenului in stup se face prin depozitarea lui de catre albine in celulele fagurilor, sub forma de pastura. Pentru recoltarea mai eficienta a polenului, trebuie desprinse ghemotoacele de pe picioarele posterioare ale albinelor inainte ca acestea sa fie descarcate si indesate in celule.

Initial s-a recoltat polenul pentru a se suplimenta hrana proteica a familiilor de albine in perioadele de carenja proteica. Ulterior polenul si-a gasit numeroase intrebuintari in alimentatia dietetica a omului. Una din cele dintii referiri mai amanuntite la recoltarea polenului o face americanul Lorenzo L. Langstroth in 1863.

Articol preluat din manualul apicultorului



Articole despre apicultura

Tehnologia recoltarii si extractiei mierii
Recoltarea fagurilor de miere din stupi
Extractia mierii
Recoltarea polenului
Intrebuintarea polenului
Recoltarea propolisului
Tehnologia recoltarii polenului
Tehnologia producerii cerii din stupina
Apicultura traditionala
Apicultura moderna
Proverbe despre miere
Poezii despre miere
Apicultori si apicultura - articole si carti
Siteuri internationale de apicultura
Vizita in stup
Poze cu albine
Filme cu albine
Mierea si parul
Mierea si tenul
Mierea in cosmetice
Mierea si apicultura la romani
Stiri despre albine
Stiri despre miere
Stiri despre apicultura